“Aș putea să scriu o compunere formală în care să vă spun obiectiv despre toată experiența mea din ultimul an, dar știm că n-o s-o fac. Nu e genul meu de chestie. Dariana, coordonatoarea mea, știe prea bine. Nici nu știu de ce am plecat, aveam nevoie de ceva nou și interesant și fără să stau pe gânduri am căutat pe google unde e biroul Erasmus al facultății mele. Nu au trecut 20 de minute că deja eram pe drum încolo, fără să am timp să mă calculez, să mă răzgândesc. Am plecat încolo și aia a fost. Ajung la Dari și vreau să mă înscriu pe 6 luni, de frică, vă dați seama, ca orice student. Cu greu m-a convins Dariana să mă înscriu pe un an, că N-O SĂ ÎȚI PARĂ RĂU. Așa a și fost, deci pentru asta, mulțumesc, Dari, ție ți se datorează totul. Se apropia plecarea mea încolo și am început să îmi fac tot felul de frici și scenarii. Trece și asta și ajung în Germania, nu știu pe nimeni, ca norocul că m-am înscris într-un buddy programme, unde ți se dădea un buddy care te ajuta cu acomodatul și toate cele. Alt aspect la care am fost super norocoasă, buddy-ul meu a făcut o super treabă. Mi-a făcut cunoștință cu o gramadă de prieteni și aici începe totul. Viața mea avea să se schimbe și eu habar nu aveam. O să spuneți că exagerez, dar dacă vreodată aveți ocazia să mergeți cu Erasmus și nu o să refuzați, o să mă intelegeți. Mi-am făcut prieteni din toată lumea, oameni care știu că o să îi am alături o viață. M-am simțit ca acasă, facultatea a fost super primitoare și înțelegătoare și chiar dacă le puneam o grămadă de întrebări, mereu au fost înțelegători și gata să ne răspundă la toate. În spital la fel, doctorii, știind(sau nu) că suntem Erasmus, niciodată nu ne lăsau să plecăm fără să înțelegem, cu toate că poate e enervant câteodată să îi explici unuia care nu vorbește limba ta la fel de fluent ca tine. Au fost extraordinari. Limba e altă chestie la care anul ce a trecut a făcut diferența. Făcusem 12 ani de germană la școală și aveam Sprachdiplom, dar nu îmi era ușor să fiu doar între nemți și să vorbesc repede și fluent cu ei la început. La sfârșitul anului nu mai aveam nicio problemă. Vorbeam așa mult că nu mai știau prietenii cum să mă oprească. Așa că, daca ai ocazia sa trăiești experiența asta, nu sta pe gânduri! Nu o să iți pară rău!”